Temă clasa a VIII-a

Pe baza textelor date, răspundeți cerințelor de mai jos:

 ,,De ce se temea el mai mult, închipuindu-și viitorul acela superior în multe privințe era că experiența generației sale și-ar fi putut pierde proporțiile avute la vremea dată și că ei toți nu vor fi trăit nici măcar o dramă veritabilă, vrednică să înfrunte timpul.  ”

(Marin Preda)

a)  delimitati propozițiile, precizați felul lor, raporturile sintactice și elementul regent pentru fiecare subordonată;

b)  analizati morfologic si sintactic verbele la moduri nepersonale, pronumele si adjectivele pronominale;

c) faceți expansiunea cuvintelor: închipuindu-și, avute;

,,Un om care se strecoară abil, cunoscând la perfecție jocul, va avea mereu o superioritate, o sâcâitoare condescendență față de altul a cărui vocație e să-și grămădească singur în conștiință obstacole  ”

(Constantin Țoiu)

 a)  delimitati propozițiile, precizați felul lor, raporturile sintactice și elementul regent pentru fiecare subordonată;

Temă suplimentară clasa a VII-a

Au plecat slujitorii şi cercetând cu sârg* prin sat şi oraşe, au strâns toţi cioplitorii, toţi câţi

puteau să umble în mână cu dalta şi ciocanul.

- Să vă încercaţi puterea, le-a poruncit uriaşul. Şi acela dintre voi care o să poată ciopli din

piatră rece un trandafir, va primi ca răsplată un colţişor de ţară şi un sac plin de nestemate. Hei!...

Cutezaţi?...

Unii au dat din umeri, alţii au spus pe faţă:

- Noi nu putem să facem lucrul acesta, uriaşule.

- Un trandafir e viaţă; şi piatra este piatră… Cum o să poată face un om din piatră viaţă?...

Alţii au vrut să încerce, dar nu au izbutit să facă decât o formă îngheţată de piatră, ce nu avea

nici viaţă, nu avea nici mireasmă…

- Mai porniţi încă o dată! a dat răcnet uriaşul spre slujitori. Căutaţi prin munţi, pustiuri, păduri,

prin orice locuri cât de ascunse. Şi să nu cutezaţi a vă întoarce, de nu aflaţi nici de astă dată pe

omul ce ştie să dăltuiască* din piatră un trandafir cu viaţă…

Târziu, târziu, nu pot să vă spun cam după câtă vreme, iacătă slujitorii se întorc. Şi aduc cu ei

un tânăr frumos şi subţirel, doar cu o dăltiţă în mână.

- Cine eşti tu, băiete? ţipă la el cu încruntare uriaşul.

- Sunt cioplitor în piatră, îi răspunde băiatul. Mă cheamă Consul. Şi am venit la poruncă, după

trimişii tăi…

- L-am aflat într-un munte. Trăia ascuns acolo ca o sălbăticiune. Dar ştie să taie în piatră

orice… Am văzut noi […] cum dăltuia într-o stâncă arbori, fire de iarbă, flori şi vieţuitoare.

(Al. Mitru, Consul şi Taiţa)

A.

1. Desparte în silabe cuvintele: răcnet, cioplitor, sălbăticiune. 6 puncte

2. Precizează mijlocul intern de îmbogăţire a vocabularului prin care s-au format cuvintele: decât, slujitor, colţişor. 6 puncte

3. Stabileşte câte un sinonim potrivit pentru sensul cuvintelor/al grupurilor de cuvinte subliniate în textul citat. 6 puncte

4. Alcătuieşte un enunţ în care să apară un omonim al cuvântului subliniat în fragmentul următor: - Noi nu putem să facem lucrul acesta, uriaşule. 6 puncte

5. Motivează folosirea virgulei în enunţul Sunt cioplitor în piatră, îi răspunde băiatul. 6 puncte

B.                  

6. Transcrie un scurt fragment în care este sugerată o trăsătură morală a personajului uriaşul. 6 puncte

7. Menţionează două trăsături care să justifice faptul că textul citat aparţine genului epic/ unei opere epice. 6 puncte

8. Formulează o idee principală din fragmentul marcat cu albastru. 6 puncte

C.

Scrie, în 8 – 12 rânduri, rezumatul textului citat (Al. Mitru, Consul şi Taiţa), respectând regulile

de alcătuire a unui asemenea tip de compunere. 12 puncte

Notă! Vei primi 8 puncte pentru conţinut şi 4 puncte pentru redactare. În vederea acordării

punctajului pentru redactare, rezumatul trebuie să se încadreze în limita de spaţiu cerută.

Temă suplimentară

       Scrie o compunere de 15 - 20 de rânduri, în care să îți exprimi opinia despre emoțiile fetiței în prima zi
de scoală, așa cum sunt ele sugerate în fragmentul următor:

Într-o zi, mama m-a dus de mână la scoala de fete și m-a înscris în clasa întâi. În ascuns, am spus o rugăciune. Eram tulburată, speriată, ca în ajunul unei călătorii cu trenul. Am dormit puțin, m-am sculat devreme și am început să ma rog lui Dumnezeu, murmurând la fel cu bunica. Mi-era teama. [..']

Sofia, sora mamei (parc-o văd: sfrijită, oacheșă, cu ochii totdeauna ca după plâns), mi-a cusut un șorț negru de satin lucios. Ea avea să mi-l coasă, la începutul fiecărui an, până la bacalaureat.

Aveam cu mine, când m-am dus în prima zi la școală, tot ce mi se ceruse pe listă, chiar și partea a doua a abecedarului, și toc, și penite, și cerneală, adică lucruri de care urma să am nevoie abia în trimestrul al treilea. Și tare mi-era frică să nu mi se pună o întrebare la care să nu știu să răspund. Și la gândul că nu știu de acasă să scriu și să citesc, m-a cuprins o adevarată panică.

Curtea era plină. Fetele (...] se plimbau câte două, vorbeau între ele în șoaptă sau, dimpotrivă, tare și fără sfială. Dar iată că ochii uneia dintre profesoare se opresc asupra mea. Nu încăpea nicio  îndoială, nu mai era nicio scăpare. O sa-mi pună o întrebare din cărțile pe care le am în ghiozdan. Sau mă va mustra ca am venit la școală, deși n-am împlinit șapte ani. Într-adevăr, mie mi-a vorbit profesoara:

- Sa-i spui mamei tale să te pieptene cu două codițe strânse bine pe cap, că aici suntem la școală, nu la bal.

Picioarele mi-au tremurat. Obrajii mi s-au încălzit. Am răspuns tare și deslușit:

- Da, doamnă.

Atunci, altă profesoară s-a apropiat de mine, mi-a pus mâna pe obraz și m-a întrebat cum mă cheamă. Era profesoara clasei întâi.

            (Cella Serghi, Pânza de păianjen - fragment)

”Literatura română în context european” -dezbatere în cadrul săptămânii ”FESTIVALUL ȘANSELOR TALE”

            “Festivalul Naţional al Şanselor Tale” se înscrie într-o amplă mişcare de dezvoltare a Europei ca spaţiu comun al învăţării, precum şi al promovării dialogului intercultural şi al creşterii gradului de conştientizare a diversităţii culturale bazate pe valori comune.

           Conform adresei M.E.N. nr. 8537/26.09.2013, în perioada 18-24 noiembrie 2013 s-a desfășurat  sub genericul “Cetățean român - cetățean european”, a XIV-a ediție a Festivalului National al Șanselor Tale.

            Le-am propus elevilor mei ca  temă pentru dezbatere ”Literatura română în context european”, iar ei au venit cu materiale despre formarea identității naționale în cultura română, despre scriitori români traduși în străinătate, despre Mihai Eminescu-poet național și universal sau despre succesul repurtat de literatura română la târguri de profil din străinătate.

Temă suplimentară pentru clasa a VII-a (diateza pasivă)

Identificați verbele la diateza pasivă și complementele de agent din textele de mai jos:

Înainte chiar de luna martie 1848, Nicu Bălcescu a fost însărcinat de comitet a redacta proclamația revoluționară; și s-a provocat îndată o adunare de mai mulți amici acasă la Nicolache Golescu și în camera ocupată de căpitanul Teologu, unde s-a citit acea proclamațiune astfel cum a apărut în București și la Islaz, în ziua izbucnirei revoluțiunii. (...)

După ce s-a citit proclamațiunea și s-a adoptat în unanimitate, așa cum fusese redactată de Nicu Bălcescu, s-a ales îndată un comitet executiv compus de trei membri, anume: Nicu Bălcescu, Alecu Golescu (Negru) și Ion Ghica. (...)

Principiile în numele cărora era să se ridice poporul român erau discutate și hotărâte cu mulți ani dinainte.

Într-una din adunările noastre la Ștefan Golescu, Eliad ne-a citit o invocațiune adresată lui Dumnezeu, poporului român și puterilor streine, operă mai mult literară decât politică, plină de poezie și de misticism, dar care anevoie ar fi fost înțeleasă chiar de clasele cele culte. Acea scriere o propunea ca proclamație și manifest al șefilor revoluțiunei. Atunci i s-a spus că proclamația către popor era deja redactată, discutată și adoptată de noi toți înainte de venirea sa între noi, că nu mai puteam reveni și i s-a citit redacțiunea lui N. Bălcescu, asupra căreia Eliad nu a făcut decât o singură obiecțiune...(...)

Proclamarea revoluției la Islaz, răscularea din București și abdicarea lui Bibescu și toate peripețiile câte au avut loc din ziua arestărilor până la intrarea lui Omer-pașa și a lui Luders cu Fuad-efendi și cu generalul Duhamel în țară sunt consemnate, zi cu zi, oră cu oră, în ziarele publicate în tot timpul guvernului provizoriu și a căimăcămiei de trei, de la iunie până la septembrie. Faptele sunt descrise pe larg în colecțiunea Pruncului român. Eu am voit să-ți narez aci numai episoadele cari au precedat revoluția de la iunie 1848, pe cât le-am putut cunoaște.

(Ion Ghica - Scrisori către Vasile Alecsandri: Nicu Bălcescu)

Temă suplimentară - clasa a VII-a

Analizați verbele la moduri nepersonale din următoarele texte:

Când eu începusem a umbla la școală, Huțu era printre băieții de care îmi era frică.

Îl văd parcă și acum umblând cu o vergea în mână pe dinaintea băncii și privind de la înălțimea diregătoriei sale de "cenzor"

Întorcându-mă acasă după cele dintâi ceasuri petrecute la școală, sufletul îmi era plin de minunățiile ce văzusem.

Eram în pădure; adunaserăm alune și el mi le spărgea, luând din când în când câte una și pentru sine.

Și zicându-le aceste, Budulea râdea ca omul gata de a face o poznă din cele mai minunate.

Seara a ieșit din casă cu lumânarea aprinsă, a pus lumânarea pe masa cea mare din școală și a urmat a se plimba până ce a ars toată lumânarea.

— Doamne! tu ești bun și nu mă plâng, dar dacă mi-ai fi dat un singur băiat, ți-ar fi părut și ție bine, văzând ce om aș fi scos din el.

(Ioan Slavici- Budulea Taichii)

 

Şi mă-ta, când a dat de copilă că nu-i, a început a-şi smulge  părul din cap şi a boci înnăduşit, zicând: Vai de mine şi de mine,copila mea, au stră puns-o turcii!

 

— Strânge repede ce mai ai, până când nu vine baba, şi hai să fugim cu pluta ceea la frate-meu Vasile, în Borca, zise Dumitru, căci plutele începură a umbla.

 

 (Ion Creangă – Amintiri din copilărie)

 

 

 

 

Tema-clasa a VII-a

             Alcătuiește, în 10-15 rânduri, rezumatul fragmentului următor.
             În redactarea rezumatului, vei avea în vedere:
            -respectarea fidelității față de text;
            -desprinderea elementelor esențiale/ a ideilor principale ale textului;
            -prezentarea concisă a succesiunii întâmplărilor la care participă personajele;
            -respectarea convențiilor specifice rezumatului.

Când Tudor intră în satul strămoșilor lui, la Șoimărești, parcă i se luă un val de pe frunte.[...] Acum, vântul dimineții îi deștepta încet, încet îl deșteptau și amintirile vechi.

- Fraților, zise el cuprinzând mâinile tovarășilor lui, acesta-i satul meu!
-E un sat ca oricare altul… răspunse Cantemir.

- Se poate, dar acesta-i al meu și nu l-am văzut de douăzeci de ani.[...]

Satul cu casele mari acoperite cu stuh, case curate, răzășești, se întinde într-o valcică, sub poala de pădure. Apa Răutului curgea pe vale, subțire și limpede, scăzută de secetele verii. Nuci mari se ridicau din vii și un grangure cânta în pacea satului, în lumina dimineții. Era o zi de duminică și toaca începu să sune în clopotnița bisericii albe c-o duruire melodioasă. Șoimaru se opri, își descoperi capul cu plete scurte, crețe, și-și făcu încet cruce.

- De învățătura aceasta veche a bunicului, uitasem... zise el încet.

Apoi descălecă, și prietenii punând și ei piciorul pe pământ, porniră tustrei pe cărarea din marginea drumului, lăsând slujitorilor frâiele.[...]

Când apucară pe poteca bisericii, unul dintre răzeși, om cărunt cu obrazul brăzdat, se abătu spre ei și le pofti ziua-bună. Apoi grăi:

- Domnilor, să nu vă fie cu bănat. Eu sunt vataman în sat aicea. V-aș întreba pe cine căutați...
          Șoimaru stătu în loc zâmbind. Apoi zise către vataman:

- Ai să înțelegi îndată ce caut în sat la dumneavoastră, când ți-oi spune cum mă cheamă... Dumnealor sunt numai prieteni ai mei...

- Dar dumneata cine ești?

- Pe mine mă cheamă Tudor Șoimaru! zise oșteanul privind în juru-i.
Îndata se stârni zarvă între răzeși; oamenii se apropiară cu murmur.(...)

- Sunt Tudor, feciorul lui lonașcu... raspunse mișcat Șoimaru; dintre toti pribegii, eu singur ma întorc inapoi...

 Deodată glasurile răzeșilor, a tuturor neamurilor lui se ridicară și brațe multe se întinseră spre el ca să-l îmbrațișeze. Deodată oșteanul își simți pieptul înfierbântat de o caldură necunoscută.

           (Mihail Sadoveanu, Neamul Șoimăreștilor- fragment)

Temă- clasa a VII-a

Identificați verbele din textele de mai jos, precizând modul și timpul acestora:

”Dar aş vrea să văz ziua pământului vestită,
Să răsuflu un aer mai slobod, mai curat,
Să pierz ideea tristă, de veacuri întărită,
Că lumea moştenire-ntâmplărilor s-a dat!”

(Gr. Alexandrescu- Anul 1840)

”Cocoşul îşi înfoie penele şi rămase aşa, minunat, în faţa răsăritului care ardea în pară. Peste câteva clipe, privi spre găinile care dormeau şi zise Puicei: „Ce frumuseţe dumnezeiască, dragă! Şi proastele astea dorm.” Apoi plănui o ghiduşie: făcu Puicii cu ochiul, dându-i să înţeleagă că le-o pregăteşte el.”

(Emil Gârleanu- Cocoșul)

”Știa tot satul că Huțu are să meargă la școala în care învăț eu și că are să se întoarcă dascăl, deși eu voiam să mă fac popă. (...)Însă, oricât de bun băiat ar fi fost, avea și el păcatele lui. Pe când umblase la școlala din sat, avusese dorința de a se face dascăl ca Claiță; în urmă, după ce s-a dus la oraș, dorința lui era să se facă profesor ca domnul Wondracek; acum, în sfârșit, umblând la școli latinești, voia să se facă profesor de gimnaziu și își întipărise atât de viu acest gând, încât se făcuse chiar mai așezat de cum fusese. (...)În văd pe dascălul Clăiță stâmpărat și zicând: "Acest băiat, care s-a născut acum, e nepotul meu. Pentru că să vedeți d-voastră: eu am avut șase fete, dintre care cea mai mare, pe care gândeam s-o mărit după ginere-meu, după ce va fi ieșit dascăl, s-a măritat după dascălul din Strântea...””

(Ioan Slavici- Budulea Taichii)

Temă pentru clasa a VIII-a - Caracterizarea de personaj

                Scrieți o compunere de 15-25 de rânduri în care să prezentați trăsăturile personajului principal din fragmentul de mai jos.
                În redactarea compunerii vei avea în vedere:
                -precizarea mijloacelor de caracterizare a personajului principal;
                -exemplificarea mijloacelor de caracterizare;
                -numirea a cel puțin trei trăsături ale personajului principal;
                -ilustrarea trăsăturilor prin raportare la situații/întâmplări semnificative din text;
                -adecvarea conținutului la cerință;
                -respectarea limitelor de spațiu indicate.

               Cele ce vreau sã povestesc s-au petrecut de asemenea într-un mic oras, un oras cu strãzi prost pietruite si cu multi pomi, unde fiecare stie totul despre celãlalt, într-atât sunt de putini si de plictisiti oamenii acolo.
              Un om din cale afarã de ciudat locuia în orasul acesta, omul acesta nu era prea înalt, cam gros si schiopãta de-a binelea de un picior, avea niste ochi foarte strãlucitori si un surâs din cele mai plãcute din câte mi-a fost dat sã vãd.
               Pânã aici, nu-i asa, nimic ciudat. Dar omul nostru, cu toate cã arãta ca toti oamenii, pãrea cã tine cu tot dinadinsul sã se deosebeascã prin purtarea lui de ei. Asa, de-o pildã, el avea o casã mare de piatrã, cu nenumãrate feresti înguste si boltite pe care însã nu le deschidea niciodatã; în jurul casei era o imensã grãdinã unde nu cred sã fi lipsit vreun soi de plantã, cea mai mare parte a vietii sale omul cel ciudat si-o petrecea acolo, îngrijind cu o neistovitã dragoste fiece firisor de iarbã, si totusi nimeni nu vãzuse pe dinãuntru acest mic paradis, adicã vom vedea numaidecât cã aproape nimeni.
                Când mergea pe stradã, el avea totdeauna o carte în mânã, din care citea mergând si se lovea mereu de oameni, de felinare si case, iar dacã îi vorbeai, dupã ce te privea o clipã batjocoritor, fãcea un "Hm", care pãrea cã vine din burta lui rotunjitã, si pleca schiopãtând mai departe, si totusi nu era rãu, nu, Doamne fereste! dimpotrivã, marea lui avere (cãci era foarte avut) si-o cheltuia pentru un singur lucru, ca sã facã bucurie copiilor. Nu-si poate cineva închipui ce dragi îi erau. Ținea sã fie prieten cu fiecare, la început se adresa copilului cam în felul acesta: "Toto, ia vino la mosul, sã fim prieteni". Si, ciudat, copiii n-aveau fricã de el, i se repezeau deodatã în brate, oricât ar fi fost de mici si speriosi. Din pricinã cã nu vorbea decât cu copiii si din pricinã cã fiecãruia, pânã a nu-i sti numele, îi spunea Toto, lumea îi zicea "Toto". În orasul acela trãiau, desigur, cei mai fericiti copii. Dacã vreun micut zdrentãros, cu nasul vânãt si murdar, stãtea vrãjit lângã vitrina magazinului cu jucãrii, Toto rãsãrea ca din pãmânt lângã el. Privea câteva clipe, dus pe gânduri, vitrina, se schimba de pe un picior pe celãlalt si dupã ce tusea de câteva ori, ca pentru a-si stãpâni o mare emotie, îl ruga pe copil sã-i facã plãcerea de a-si alege o jucãrie, dar una oricât de scumpã, pe care, iatã, va plãti-o el imediat. Putin timp dupã venirea lui în oras, Toto cunostea toti copiii si era cunoscut de toti; când el trecea prin grãdina publicã, toti omuletii îsi lãsau jocul si-l înconjurau, i se agãtau de haine, uneori pãtându-i-le si rupându-i-le din prea mare zel, si Toto lãsa imediat cartea si începea cine stie ce poveste caraghioasã, de sã te strâmbi de râs.
              Poate cã-n celelalte orase vor fi existând copii care sã nu creadã în existenta zânelor si a lui Mos Crãciun, în orãselul nostru însã, datoritã lui Toto, asa ceva n-avea cum sã se întâmple.

              (Magda Isanos- Toto)

Temă- clasa a VIII-a

Alcătuiți o compunere de 15-25 de rânduri în care să demonstrați că fragmentul de mai jos aparține unui basm.

În compunerea ta, trebuie: − să prezinți trăsături ale speciei literare basm, prezente în textul citat; − să ilustrezi  trăsăturile cu exemple adecvate din text; − să ai un conținut adecvat cerinței formulate; − să respecți limita de spațiu indicată.

A fost odată ca niciodată etc.

A fost odată un împărat. El ajunsese la cărunteţe, şi nu se învrednicise a avea şi el măcar un copil.                        Se topea d-a-n picioarele, bietul împărat, să aibă şi el, ca toţi oamenii, măcar o stârpitură de fecior, dară în deşert.

Când tocmai, la vreme de bătrâneţe, iată că se îndură norocul şi cu dânsul şi dobândi un drag de copilaş, de să-l vezi şi să nu-l mai uiţi. Împăratul îi puse numele Aleodor. Când fu a-l boteza, împăratul adună Răsărit şi Apus, Miazăzi şi Miazănoapte, ca să se veselească de veselia lui. Trei zile şi trei nopţi ţinură petrecerile şi se chefuiră şi se bucurară, de o ţinură minte cât trăiră.

Băiatul de ce creştea, d-aia se făcea mai isteţ şi mai iscusit. Nu mai trecu mult şi iată că împăratul ajunse la marginea groapei. Când fu la ceasul morţii, el luă copilul pe genuchi şi-i zise:

- Dragul tatei, iată că Dumnezeu mă cheamă. Sunt în clipa de a-mi da obştescul sfârşit. Eu văz că tu ai să ajungi om mare. Şi chiar mort, oasele mele se vor bucura în mormânt de isprăvile tale. Asupra cârmuirii împărăţiei n-am nimic să-ţi zic, fiindcă tu, cu iscusinţa ta, ştiu că ai s-o duci bine. Un lucru numai am să-ţi spui: Vezi tu muntele cela de colo, să nu te ducă păcatele să vânezi p-acolo, că este nevoie de cap. Acel munte este moşia lui Jumătate-de-om-călare-pe-jumătate-de- iepure-şchiop; şi cine calcă pe moşia lui, nu scapă nepedepsit.

Acestea zicând, căscă gura de trei ori şi-şi dete sufletul. Se duse şi el ca toată suflarea de pe pământ, de pare că n-a fost de când lumea şi pământul.        (Aleodor Împărat)

Scurt „moment ortografic”: mie/mi-e

Mie/mi-e

Mie  reprezintă forma de persoana I accentuată a pronumelui personal în cazul dativ.

Ex.: Mie îmi place muzica.

Scriem tot mie când este numeral: nouă sute nouăzeci și nouă, o mie.

Ex.: Am cheltuit o mie de lei.

Mi-e: ”mi” reprezintă forma de persoana I neaccentuată a pronumelui personal în dativ, în timp ce ”e” este verb. Se poate înlocui cu ”îmi este”.

Ex.: Mi-e foame.

Completați cu mie sau mi-e:

1.       Mi-a spus________________.

2.      ______________poftă de biscuiți.

3.      ______________ îmi trebuie acea carte.

4.      ______________  ______________ suficient un salariu de o  _______________ de lei.