Clasa a V-a
Citeşte cu atenţie textul de
mai jos, pentru a putea răspunde cerinţelor:
A fost odată o împărăteasă
şi într-o iarnă, pe când zăpada cădea din înaltul nemărginit al cerului, în
fulgi mari şi pufoşi, crăiasa stătea într-un jilţ, şi cosea lângă o fereastră cu pervazul negru, de abanos.
Şi cum cosea ea aşa, aruncandu-şi din când în când privirea la ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmplă să se înţepe cu acul în deget şi trei picături de sânge căzură în zăpadă. Roşul sângelui arăta aşa de frumos pe albul zăpezii, că împărăteasa rămase încântată şi gândi în sinea ei: "Ce n-aş da să am un copil alb ca zăpada, roşu ca sângele meu şi cu părul negru ca abanosul !"
Trecu timpul, dar nu prea multişor, şi împărăteasa născu o fetiţă albă ca zăpada, roşie ca sângele şi cu părul negru ca abanosul. Şi-i dădură numele de Albă-ca-Zăpada...
După ce o aduse pe lume, împărăteasa muri.
Cum trecu anul, împăratul îşi luă altă soţie. Femeia asta era foarte frumoasă, dar nespus de trufaşă şi n-ar fi îngăduit nici în ruptul capului s-o întreacă alta în frumuseţe. Avea o oglindă fermecată şi ori de câte ori se privea într-ânsa, nu uita să o întrebe:
- Oglindă, oglinjoară! Cine e cea mai frumoasa dinţară
?
Şi oglinda îi răspundea:
- Măria ta eşti cea mai frumoasă din întreagaţară !
Împărăteasa zâmbea fericită, fiindcă ştia că oglinda grăieşte numai adevărul.
Vezi însă că Albă-ca-Zăpada creştea şi se făcea pe zi ce trecea tot mai frumoasă; şi când împlini şapte ani, era o minunăţie de fată: frumoasă ca lumina zilei. Şi frumuseţea împărătesei începu a păli înaintea ei.
Şi cum cosea ea aşa, aruncandu-şi din când în când privirea la ninsoarea ce se cernea de sus, se întâmplă să se înţepe cu acul în deget şi trei picături de sânge căzură în zăpadă. Roşul sângelui arăta aşa de frumos pe albul zăpezii, că împărăteasa rămase încântată şi gândi în sinea ei: "Ce n-aş da să am un copil alb ca zăpada, roşu ca sângele meu şi cu părul negru ca abanosul !"
Trecu timpul, dar nu prea multişor, şi împărăteasa născu o fetiţă albă ca zăpada, roşie ca sângele şi cu părul negru ca abanosul. Şi-i dădură numele de Albă-ca-Zăpada...
După ce o aduse pe lume, împărăteasa muri.
Cum trecu anul, împăratul îşi luă altă soţie. Femeia asta era foarte frumoasă, dar nespus de trufaşă şi n-ar fi îngăduit nici în ruptul capului s-o întreacă alta în frumuseţe. Avea o oglindă fermecată şi ori de câte ori se privea într-ânsa, nu uita să o întrebe:
- Oglindă, oglinjoară! Cine e cea mai frumoasa din
Şi oglinda îi răspundea:
- Măria ta eşti cea mai frumoasă din întreaga
Împărăteasa zâmbea fericită, fiindcă ştia că oglinda grăieşte numai adevărul.
Vezi însă că Albă-ca-Zăpada creştea şi se făcea pe zi ce trecea tot mai frumoasă; şi când împlini şapte ani, era o minunăţie de fată: frumoasă ca lumina zilei. Şi frumuseţea împărătesei începu a păli înaintea ei.
( Albă-ca-zăpada, de fraţii Grimm)
A. (48 p)
1. Precizează
câte un sinonim contextual pentru
cuvintele: încântată,
trufaşă, jilţ . – 6 p
2. Precizează
valoarea morfologică şi funcţia sintactică a cuvintelor subliniate în textul de
mai sus: a fost, odată, al cerului, roşu,
şapte, -i . - 12 p
3. Explică rolul
cratimei în structura n-aş da. – 6 p
4. Precizează două moduri de expunere folosite în
text. –
6 p
5. Indică două
trăsături ale împărătesei. – 6 p
6. Identifică în
text un epitet şi o comparaţie. – 6 p
7. Transcrie, din
text, o construcţie în care să ai vorbire directă. – 6 p
B. (30 p)
Alcătuieşte o compunere, de 10-15 rânduri, în care să argumentezi că
fragmentul citat este un basm.
!!! Pentru
redactarea lucrării se vor acorda 12 puncte, iar din oficiu 10 puncte.
SUCCES!
